12 greseli pe care nu trebuie sa le faci in educatia copilului meu

1) Sa nu-i acord increderea si iubirea mea in mod constant.

2) Sa il las pe mana doar a bunicilor, a bonei sau a gradinitei, sperand ca toate vor iesi bine. Gresit ! (fara mine ca parinte implicat nimic nu va iesi atat de bine. Oricata treaba buna ar face bunicii, bona sau gradinita).

3) Sa-i retrag iubirea mea cand il pedepsesc. Gresit! Iubirea mea de parinte este singurul lucru constant si cel mai important din viata copilului meu.

4) Sa nu-l disciplinez si chiar pedepsesc cand este cazul. Fara disciplina si chiar pedeapsa uneori, copilul o ia pe cai gresite si l-am pierdut pentru totdeauna. Foarte greu se corecteaza ceva inoculat gresit inca din copilarie.

5) Sa-i permit sa aplice asupra mea “santajul emotional”. Plansul, lacrimile sunt cele de care nu voi mai scapa niciodata daca-i permit copilului meu sa ma santajeze cu ele. Va trebui sa fiu ferm in ciuda lacrimilor, hotararea mea sa nu fie schimbata, altfel ma va percepe ca pe un “yo-yo” care acum spune un lucru, acum se poate razgandi. Copilul nu are voie sa ma “razgandeasca” el pe mine, parintele sau.

6) Sa-i cer ceea ce eu nu fac. Foarte gresit! Sa-i cer copilului sa nu minta, chiar sa il pedepsesc pentru asta, cand el vede cand eu mint: cand suna tanti Maria si eu ii spun “draga, dar nu suntem, acasa o sa ajungem atat de tarziu, pe la vreo 9”, iar el vede ca nu avem de gand sa plecam nicaieri. Copilul nu invata din ceea ce ii spunem, ci din ceea ce vede.

7) Sa-l “mituiesc” cu dulciuri, jucarii, haine si alte lucruri atunci cand sunt prea obosit sa ma ocup de el. Gresit! Nici un fel de jucarie, haina sau dulciuri nu vor inlocui dragostea mea de parinte, timpul meu, atentia mea. Mai bine incerc sa-mi planific timpul, sa-mi reorganizez activitatile si sa pun prioritatile la locul lor. Copilul meu este o prioritate! Ce folos daca fac o gramada de bani, daca l-am scapat din mana iar pe la vreo 15-16 ani va intra pe mana unor “prieteni” noi si rai, care-l vor duce spre toate relele posibile (da, da, inclusiv droguri; nu te uita urat, ca am dreptate), DOAR PENTRU FAPTUL CA-I OFERA TIMPUL SI ATENTIA LOR?

8) Sa-i fac un program alimentar si de viata doar dupa placul lui. Gresit! Daca ar fi dupa el, ar manca numai ciocolata cu supa, ciocolata cu mazare, ciocolata cu cartofi, ciocolata cu ciocolata, pana ar da in diabet. Si n-ar mai dormi nici dupa-amiaza, si nici nu s-ar duce seara la culcare la ora potrivita, ajungand sa cada cu capsorul pe masa la ora 2 noaptea si sa nu se poata trezi la timp dimineata.

9) Sa am o strictete in programul lui alimentar si de viata, astfel incat sa nu tin cont deloc de el, de copil. Gresit! Eu, ca parinte, stiu ce este bun pentru copil, stiu ca trebuie sa-l hranesc cu legume, sa aiba vitamine, cu carne pentru proteine, ma rog, m-am consultat cu o gramada de doctori pana am ajuns sa stiu tot ce-i trebuie pentru a fi sanatos.

Da, dar ai sa fi surprins sa-ti spun ca sunt copii care se imbolnavesc daca mananca sau doar gusta carnea de porc, nu-i nici o nenorocire daca le scoti din alimentatie.

Sau lactatele: oricat ai sti tu ca sunt de sanatoase si de bune, nu sunt neaparat chiar asa, printre relele cele mai mari pe care le pot provoca as scoate in fata alergiile foarte puternice.

Deci nu exagera, cuvantul de ordine e moderatia, putin din toate, si in nici un caz nu-l forta sa manance ce el nu poate cu nici un chip manca. Si cu somnul la fel. Am cunoscut in viata mea destul de multi copii care nu au tolerat somnul de dupa-amiaza, nici acasa si nici la gradinita. Daca copilul tau face parte din acesti copii, nu-l forta , nu te ingrijora si nu-l culca cu forta. El a dezvoltat deja o anumita frica sau un anumit blocaj fata de somn si nu e cazul sa i le accentuezi. Daca vrei, poti discuta cu un psiholog.

Dar eu zic ca e cel mai ok daca nu faci o tragedie din asta si daca el nu vrea sa-l culci, nu-l culca. Vei avea surpriza chiar ca el sa adoarma in mod natural, la 5 minute dupa ce v-a spus ca el n-o sa doarma. Este pentru ca s-a relaxat. Depinde de tine sa faci demarcatia corecta intre ceea ce este doar un “moft” din partea copilului sau o neputinta reala de a tolera ceva, de a se adapta la ceva(legat de hrana, somn etc.).

10) Sa aiba prietenii pe care eu nu le cunosc si nu le-am aprobat in prealabil. Da, ati citit bine, IN PREALABIL! Prieteniile pe care eu le analizez tarziu dupa ce s-au sudat pot deveni sursa celor mai mari nenorociri in viata noastra si a copilului nostru, daca copilul nostru stie ca se poate imprieteni oricand si cu orice copil sau adult, ganditi-va si ingrijorati-va la gandul ca un adult poate sa fie “prieten” timp de 3 zile cu copilul nostru fara stirea noastra, pentru ca s-au imprietenit in parc, la joaca, ii da bomboane de 3 zile si pe urma il convinge sa plece impreuna. Nu va uitati urat si nu sariti aceste randuri indignati de acest scenariu de groaza, tocmai ca sa-l evitati. Nu dati voie copilului sa se imprieteneasca cu nimeni pe care dumneavoastra nu-l cunoasteti si nu-l aprobati!

11) Sa il credeti de fiecare data cand spune: “doamna e rea!”, “Victor e de vina”, “m-au certat pe mine din cauza Mariei”, “eu!? Eu n-am facut nimic!”. Nu intotdeauna copiii vostri vor spune adevarul. Oricat e de dureros pentru noi s-o recunoastem.

N-ar trebui sa fie dureros.

Oricat ar fi de incredibil, adultii care spun adevarul nu provin din copii care au spus intotdeauna adevarul, pana la pragul in care varsta, increderea ce i se va acorda constant, toate acestea il vor schimba.

Copiii nu mint. Paradoxal. Cum o sa spuneti, copiii nu spun adevarul si in acelasi timp copiii nu mint?

Da, exact asa. Copiii ocolesc sau “transforma” putin adevarul, de frica. Putin sau mai mult, si aproape intotdeauna de frica.

Si, uneori, pentru a fi mai interesanti, fantazeaza, pentru a atrage atentia. Asa ca va trag un semnal de alarma: cand va ascunde ceva sau va creeaza dubii ceea ce va spune, inseamna ca se teme, inseamna ca a facut o prostioara, ceva, sau se teme si atat. Incercati sa aflati din mai multe surse care este adevarul cand copilul vine cu o plangere, cand spune ca l-a certat doamna, sau ca un copil i-a facut ceva, orice. Incercati sa-l ascultati plin de bunavointa, apoi cu aceeasi atitudine deschisa stati de vorba cu educatorul care l-a certat, sa aflati daca l-a certat si de ce, sau cu celalalt copil.

Nu dati buzna in gradinita facand acuzatii nefondate, poate “cearta” aplicata copilului nu a fost de fapt aplicata, sau daca a fost, sigur a avut un motiv sau o functie pedagogica. Nu putem sa mai credem ca in ziua de azi mai exista doamnele acelea inspaimantator de severe, care ne “terorizeaza” copilasii, pur si simplu nu mai exista loc pentru cadrele didactice care propovaduiau exigenta la cote maxime. In schimb, daca o greseala a fost sanctionata, asta trebuie sa se intample si in gradinita ca si in familie.

Si adevarul, asa cum stim, se afla undeva la jumatate. Nicidecum in intregime in fapta reclamata de copil. Nicidecum copilul dumneavoastra nu este un sfant, nu e el singurul sfant de pe lumea asta si nicidecum lumea din jur nu e o mare conspiratie agresiva indreptata impotriva lui.

Puneti lucrurile la locul lor corect si dati fiecarei intamplari povestite de copil doar importanta pe care o are si nu una mai mare. Si, la fel de important, nu-l blamati nici pe copil pentru asta, pentru usoara sau mai marea exagerare a adevarului, de dumneavoastra tine sa-l formati pe mai departe in spiritul adevarului si onestitatii prin increderea si echitatea dumneavoastra.

Nu-l transformati nici in visul dumneavoastra de perfectiune, nu asteptati niciodata ca el sa fie ceva ce nici unul dintre noi nu putem fi vreodata: UN OM PERFECT! Apreciati-l si iubiti-l asa cum e, NECONDITIONAT!

12). Sa cred cu convingere ca rolul gradinitei inlocuieste rolul meu de parinte. Gresit !

Gradinita ma « inlocuieste » pe mine, ca parinte, in timpul unor anumite ore din zi, in anumite aspecte de formare si educationale care-l privesc pe copilul meu. Insa gradinita, oricat ar fi de buna, nu elimina importanta rolului meu de parinte.

Si, cel mai important, gradinita nu inlocuieste relatia mea cu copilul meu, exprimata in timpul si atentia pe care i le acord. Gradinita ii ofera dragoste, da, doamnele de acolo care lucreaza cu copiii ii iubesc pe copii, gradinita are o relatie speciala cu fiecare copil in parte, copilul meu este iubit in gradinita SI ESTE IUBIT CA INTR-O RELATIE NOUA PE CARE SI-A CREAT-O EL, COPILUL, IN AFARA RELATIEI CU MINE, PARINTELE !

Mangaiat, iubit, alintat tandru si alinat cand plange, copilul are cu gradinita o relatie speciala, total separata de cea cu parintii lui ! Gradinita este locul unde copilul meu e fericit si se joaca multumit si invata lucruri noi 4 ore, 5 ore, 8 sau chiar 10 ore pe zi !

Dar nu va ganditi ca nu trebuie sa-i mai oferiti iesiri impreuna, mese impreuna cu mami si tati – macar masa de seara impreuna, jocuri si activitati impreuna, doar pentru ca le are pe acestea toate in gradi ! Nimic nu poate sa va inlocuiasca perfect, Mami si Tati, nici macar cea mai buna gradinita.

Nimic nu seamana cu iubirea mamei si a tatalui exprimate prin atentia si timpul lor ! Copilul are o relatie cu parintii lui, o relatie cu bunicii lui si o relatie cu gradinita. Cu colegii si prietenii lui, cu educatoarele lui, cu fiecare masinuta si jucarie de plus din gradinita lui. Este gradinita lui iubita ! Trebuie sa existe toate aceste relatii, copilul are nevoie de toate separat, toate au rolul lor decisiv in formarea lui ca om, dar nici una din aceste relatii nu o poate inlocui complet pe celalalta. Ganditi-va : e ca si cum i-ati inlocui viata de familie cu viata sociala. Nu se poate, nu e suficient.

Gradinita e viata sociala a copilului tau, e micul lui « serviciu » la care se duce in fiecare dimineata, de unde vine seara cu cunostinte noi, cu interactiuni noi, cu o incredere noua. Cu relatii noi, cu descoperirea nou-facuta si grozava ca mai e un loc pe lumea asta in afara de acasa unde el are ceva de spus, unde este ascultat, unde i se ofera incredere, incurajare si sprijin cand vrea sa creeze, sa nascoceasca, sa reinventeze lumea !

Dar mami si tati, Mami si Tati sunt singurii care ii ofera copilului ceva-ul acela atat de special pentru a inflori, pentru a se dezvolta si exprima plenar ! Renuntati, va rog, pentru copilul dumneavoastra la o ora de munca pe zi si oferiti-i o ora de soare si iubire cu dumneavoastra !

Nimic nu poate inlocui asta ! Va doresc sa fiti niste parinti fericiti !